Viața e durere!

Toți oamenii de pe planetă se împart în două categorii de dimensiuni diferite. Cea mai mare este formată din consumatori – acele persoane care, în principiu, nu se pot limita în nimic.

Aceștia, de mult, ar consuma toată planeta înconjurătoare, dacă dorințele lor nu s-ar limita și ciocni cu a altor consumatori, la fel de „flămânzi”. Doar lipsa de resurse (bani, timp, puteri, relații) forțează persoanele din această grupă să-și limiteze poftele și expansiunea în lumea înconjurătoare și să nu-și cumpere a cincea vilă, a șaptea mașină și noul iPhone.

Cu toate acestea, mai există un grup de dimensiuni mai mici, reprezentanții căruia își pot limita poftele materiale. La prima vedere, ar părea că aceasta e ceva legat de masochism, pentru că persoanele se limitează chiar și în situațiile când ar putea să nu o facă. Ambele grupe, în mod regulat, se confruntă cu restricții în fața cărora trebuie să se supună (lipsa banilor, puterilor, bunurilor etc.). Acest lucru reflectă durerea din viața lor, pentru că persoanele trebuie să îndure ceea ce nu le place. Primul grup rabdă aceste restricții doar atunci când viața îi forțează la acest lucru, iar a doua grupă de persoane, de singuri, își crează aceste restricții suplimentare (pot tolera durerea pe care singuri o provoacă). Pentru ce fac asta?

Despre Vreau și Trebuie

Trebuie, de prea multe ori, se află pe partea opusă a cuvântului Vreau și acest lucru nu ne place. Trebuie se asociază mereu cu careva restricții, iar Vreau cu libertinajul. Lumină și întuneric. Plăcut și deranjant… De ce acestea se întâmplă? Deoarece omul este o ființă biologică prin natura sa. Omul, inclusiv și creierul său, au fost create pentru a rezolva sarcinile biologice.

Care sunt sarcinile biologice a omului? Iată top 3 sarcini pe care omul le soluționează de-a lungul vieții sale: reproducere, alimentare și dominare. Toate aceste 3 sarcini au evoluat din sarcina cea mai importantă: economisirea energiei (echilibrul energetic). Orice ființă biologică de pe planeta Pământ concurează cu alte ființe pentru energie, pentru că orice resursă a planetei este limitată. Prin urmare, pentru supraviețuire este nevoie de a depune eforturi pentru a primi cât mai multă energie și de a minimiza cheltuielile de energie. Pentru cei care nu și-au dat seama, nu este vorba de energia electrică :). Din această cauză noi atât de mult iubim tot ce este legat de Vreau și nu ne place tot ce e legat de Trebuie. În primul caz este vorba de obținerea energiei (resurselor) și în al doilea despre cheltuirea lor.

Iată de ce extinderea biologică a oricărei specii de animale poate fi limitată doar de condițiile externe (prădători, climă, hrană, spațiu, etc.) În cazul în care nu ar exista aceste condiții externe de limitare, atunci această specie s-ar extinde la infinit. Aceasta este esența sarcinilor biologice a oricărui animal, inclusiv și a omului – expansiunea la infinit și victoria propriilor gene în competiție cu alte gene.

Din această cauză, dorești mai mulți bani chiar și când ai în deajuns. Iată de ce, visezi la „libertatea” de a nu lucra. Iată de ce, cumpărând un automobil nou peste un timp oarecare dorești altul. Iată de ce, orice companie dorește de a adopta o mai bună poziție în economie și de a se extinde. Iată de ce, orice formațiune politică dorește să conducă statul și să obțină mai multă putere. Acesta este motivul de ce, orice țară mică dorește să devină un jucător important pe arena internațională. Acesta este motivul de ce, orice țară mijlocie dorește să devină un stat mare. Iată de ce, orice stat mare dorește să cucerească întreaga lume, etc. Toate aceste lucruri sunt controlate de oameni, care din start au fost programați să rezolve sarcinile biologice de concurență și luptă în cadrul selecției naturale.

Noi, oamenii, în sensul direct al cuvântului, suntem un produs al evoluției (cel mai grandios produs creat vreodată), din acest motiv nouă ne este caracteristic un comportament biologic (instinctiv, animal). Și acesta este un drum spre nicăieri, pentru că orice expansiune la un moment dat atinge limitele sale și se stopează. Apoi urmează doar două opțiuni: pierirea speciei sau o repornire a sistemului.

Lumina vs întuneric

Cu toate acestea, omul are o șansă mică, mică de tot, care ar putea schimba ceea ce i-a fost scris de natură. Pentru că orice om reprezintă două ipostaze:

  • Biologică, esența animală (ceea ce există în toate animalele de pe pământ, comportamentul instinctiv)
  • Rațională, esența omenească (ceea ce există doar în om, rațiunea)

De fapt, un strat subțire a creierului uman (cortexul cerebral) i-a permis să câștige cursa evolutivă de pe planeta Pământ. Problema principală a omului este homo centrismul (se consideră centrul universului). Aceasta am moștenit-o de la strămoșii noștri – animalele. Nu putem fi judecați pentru asta, deoarece noi, încă, am rămas în mare parte animale. Această viziune ne conduce să gândim în mod greșit în exclusivitatea noastră.

Ne separăm foarte rigid de restul animalelor de pe pământ, credem că ele sunt „animale”, iar noi suntem diferiți… „oameni”. Adevărul este că suntem doar un pic alte „animale”. În general vorbind, nu ne diferim cu multe. Multe alte specii de animale, la fel, au prezent cortexul cerebral capabil să analizeze și să planifice pentru viitor. Dar, doar pentru animalele Homo Sapiens acest cortex este mai gros, comparativ cu restul. Din această cauză suntem mai capabili pentru o analiză pe termen lung, decât alte animale. Și atât… această caracteristică utilă este adiacentă la același set de instincte specifice oricărui animal. De fapt, capacitatea noastră de a crea este adiacentă capacității de a distruge. Aceasta reflectă veșnic dualitatea oricărui om.

Anume natura biologică necesită de la om libertinaj și expansiune infinită (mai mulți bani, putere, femele etc.). Iar partea rațională înțelege beneficiul restricțiilor (dieta – sănătate, economisirea banilor – un trai mai bun, mai puține petreceri – mai multe cunoștințe etc.)

Dar, activarea rațiunii și impunerea unor restricții pentru comportamentul biologic este foarte dificilă, deoarece prima s-a dezvoltat timp de câțiva mii de ani, iar a doua are în spatele său zeci și sute de milioane ani evoluție. De fapt, o mare parte din comportamentul nostru este determinată de instinctele animale și nu de rațiune.

Iată de ce avem o mare plăcere când limităm pe altcineva, dar de foarte puține ori suntem capabili să ne limităm singuri. Putem observa cu ușurință lăcomia altuia și nu pe a noastră. Asta este cauza principală a tuturor războaielor de pe Pământ. Să deschidem ochii! Noi suntem animale. Doar înțelegând și recunoscând asta vom fi capabili să luptăm cu acest lucru și să devenim cu mult mai raționali și, prin urmare, mai eficienți.

Eu sper că omenirea nu se va autodistruge înainte ca să reușească să se schimbe. În cazul în care se va întâmpla acest lucru, se va schimba nu numai sfera de activități și interese a oamenilor, ci se va schimba însăși esența omului. Omul din animal se va transforma într-o ființă supraumană. Acum ne este foarte greu, cel puțin, să ne imaginăm cum va fi, pentru că noi, la moment, ne aflăm într-un alt sistem de referințe (animal). Nu putem înțelege cum poți da, când poți lua. Nu putem înțelege cum putem renunța la ceva, dacă asta nu ne este convenabil. Nu ne este clar, deoarece noi suntem într-un cadru de referințe egoist. La fel ca și a altor animale de pe pământ.

Testul umanității

Omul, acum, a fost lovit de o serie de „teste de rezistență”. Și motivul acestor teste este acea partea rațională a creierului nostru, cu ajutorul căreia am fost capabili să scoatem mai multe limite naturale.

Agresivitatea noastră era limitată de slăbiciunea noastră naturală (omul nu are ghiare puternice, colți mari, venin, mușchi puternici etc.). Acum această limită a fost scoasă, omul este catastrofal de puternic datorită progresului tehnic (există pistoale, cuțite, arme nucleare etc.).

Voracitatea noastră era limitată de cantitatea de alimente (mâncarea era strânsă din mediul înconjurător). Acum această limită a fost scoasă, omul s-a învățat să pregătească o cantitate dezastruoasă de alimente disponibile imediat (agricultura, creșterea animalelor, sinteza chimică etc.).

Lăcomia noastră era limitată de cantitatea valorilor materiale. Acum această limită a fost scoasă, omul s-a învățat să confecționeze o cantitate monstruoasă de obiecte materiale (industria materială, progresul tehnologic, publicitatea etc.).

Chiar și Lenea noastră era limitată de condițiile aspre de viață din epoca de piatră. Acum această limită a fost scoasă, condițiile de viață au devenit de „seră” (după ce termini școală primești un loc de muncă sau primești prestații de șomaj, sau, pur și simplu, strângi mâncarea din urne de gunoi etc.).

Exemplele pot continua la nesfârșit. Datorită rațiunii omul a putut elimina multe restricții și asta a devenit fatal pentru el. Aici sunt consecințele:

Agresivitatea fără limite a condus la războaie oribile și crime în care oamenii se ucid în număr mare unul pe altul. Printre savanți există o noțiune ca „moralitate naturală”, această moralitate persistă la toate animalele periculoase (puternic înarmate natural) care au ghiare mare, mușchi puternici, colți ascuțiți, venin etc. Aceste animale periculoase pot ucide ușor orice animal. Și pentru a nu se autodistruge în conflicte veșnice, evoluția a avut grijă ca aceste animale să aibă o moralitate privind uciderea. Astfel, aceste animale nu folosesc venin, ghiare, colți pentru a nu se ucide unul pe altul când apare un conflict între reprezentații aceeași specii. Animale care nu au dezvoltat o astfel de limitare s-au autodistrus. De la natură omul este o ființă slab înarmată, orice conflict intra uman, cel mult, putea duce la leziuni corporale medii. Dar odată cu dezvoltarea și progresul tehnologic omul s-a învățat să confecționeze arme periculoase (cuțite, pistoale, arme nucleare) care pot avea efecte fatale. Omul neavând această limitare (moralitatea naturală împotriva uciderii aproapelui său) la un moment dat a devenit cel mai înarmat animal de pe planetă. Și asta a avut efecte devastatoare, oamenii se ucide unul pe altul fără a avea vreo remușcare. Să ne amintim de criza rachetelor cubaneze, atunci toată lumea a fost la un pas de dispariție.

Voracitatea fără limite a dus la obezitate, o mulțime de boli și decese premature. De ce oamenii mănâncă până la infinit și nu sunt în stare să se limiteze? Pentru că acesta este un instinct animal care există de milioane de ani. Că acum există mâncare din abundență cunoaște rațiunea, dar nu și instinctul. Mii de ani omenirea a trăit în foame, alimentele erau un lux foarte rar. Iar acum, odată cu revoluția alimentară, dezvoltarea agriculturii, creșterea animalelor, sinteza chimică hrană există din abundență.

Lăcomia fără limită a obiectelor materiale a condus la ceea că trăim într-o societatea de consum. Omul consumă la infinit, ceea de ce nu are nevoie. Cheltuie resurse și puteri pentru nimicuri și lucruri inutile. Animalul crede că devine mai bogat (pentru că primește mai multe obiecte materiale inutile), dar, de fapt, rațiunea devine mai săracă (pentru că irosește timpul, puterea și resursele pentru inutilități).

Lenea fără limită (fără condiții severe de mediu) a condus la faptul că oamenii nimic nu doresc să facă și degradează. De ce să mai faci ceva când poți să primește o indemnizație? De ce să mai înveți când te poți angaja ca hamal și primi salariu suficient pentru mâncare? De ce să te dezvolți când te hrănesc părinții, statul sau, pur și simplu, un coș de gunoi etc.? Oamenii în ultimul timp degradează activ. De fapt, strămoșii noștri care trăiau în epoca de piatră era cu mult mai raționali decât noi. Ei nu aveau acces la o astfel de tehnologie avansată și știință, dar partea rațională era cu mult mai dezvoltată.

Cum vedem, lipsa limitelor dăunează omului! Viața fără durere este viața unei insecte sau amibe. Cu ajutorul rațiunii am eliminat un set de restricții naturale și acum aceste ne ucid activ. Cum să fim în acest caz? Răspunsul este evident: să impunem din nou limitele! Dar cum? Să distrugem toată tehnologia și știința, și să ne întoarcem, de bună voie, în peșteri, nu este deloc o soluție. Să ne amintim că restricțiile pot fi de două tipuri:

  • Naturale (pe care le-am pierdut din cauza dezvoltării științei și tehnologiei)
  • Conștiente (pe care le impunem noi singuri)

Cu alte cuvinte, eu văd doar o singură ieșire: dacă nu mai există limitele naturale, atunci e nevoie de o auto limitare conștientă. Trebuie să învățăm să ne limităm poftele, în caz contrar oamenii vor degrada și vor muri.

Auto limitarea

Pe Pământ nu există nici un om care, cel puțin, o dată nu a încercat să se limiteze în ceva. Sunt sigur că fiecare are o istorie lungă de încercări în care a experimentat să-și impună anumite restricții într-o varietate de domenii (mâncarea nocivă, obiceiurile dăunătoare, etc.).

Și toată lumea știe cât e de greu: să te impui să faci ceea ce Trebuie și nu ceea ce Vreau. Conștiința mereu încearcă să găsească scuze pentru a nu face ceea ce trebuie și să găsească justificări după ceea ce a făcut. Cineva mănâncă la nesfârșit justificând că acum este la modă să fii „corpolent” sau că are o genetică rea (os lat). Cineva nu face sport și se justifică prin faptul că nu are timp sau că e mult mai importantă personalitatea decât înfățișarea. Sau există mega scuze de genul „De ce să mai faci ceva, dacă toți, în sfârșit, o să murim?”. Oamenii mereu găsesc scuze pentru a nu se limita în nimic.

Omul poate petrece toată viața în rețelele sociale justificând că afară toate sunt plictisitoare și familiare. Altul nu vrea să-și limitele timpul și forțele pentru a înființa o afacere independentă justificându-se că acum „totul este cumpărat”, toate domeniile sunt ocupate, e un risc prea mare, prea multe probleme, nu am relații etc. Nimeni nu vrea să se limiteze! Nimeni nu vrea să suporte durerea vieții! Și pentru asta, toți vin mereu cu scuze.

Paradoxul constă în faptul că acei oameni care sunt capabili să se limiteze, ei primesc mai mult de la lumea înconjurătoare! Cine e pregătit să îndure mai multă durere, acela și primește mai multă plăcere de la viață! Nimic nu se întâmplă din senin. Pentru toate trebuie să jertfești cu ceva. Cu cât mai multe restricții îți impui, cu atât mai mult o să primești în viitor. Asta este legea echilibrului universal a energiei!

Iată de ce, cel ce își limitează poftele alimentare (nu mănâncă în mod constant fast-food și respectă un regim sănătos de alimentare) arată cu mult mai bine, mai sănătos decât restul care nu se limitează. Această limitare oferă mai multă plăcere și bucurie de viață!

Iată de ce, cel ce își limitează timpul și forțele cu antrenamente sportive are un corp puternic și sănătos, decât cei care nu se limitează.

Acea persoană care își limitează timpul petrecut în rețelele sociale are mai mult timp pentru lucrurile reale, ceea ce îi face bunăstare și viața mai bună. Aceasta aduce o plăcere adevărată, și nu una virtuală.

În sfârșit, persoana care a reușit să-și limiteze poftele sale de consum are posibilitatea de a economisi bani pentru a procura ceva cu adevărat valoros și semnificativ. Chiar și dacă o persoană nu economisește pentru a procura ceva, aceea persoană are o rezervă de bani și se simte cu mult mai bine și sigur în ziua de mâine.

Acei care au putut să-și limiteze viciile (fumatul, alcoolul, drogurile etc.) și-au îmbunătățit calitatea vieții (mai multă sănătate, bani, încredere, satisfacție). Iar cel mai important, este că omul înțelege că își poate controla natura sa animală. Și că este mai puternic rațional.

Ușile lumii

Învață-te să te limitezi și toate ușile din lume îți vor fi deschise. Doar folosirea conștientă a condițiilor și resurselor proprii va permite să le redirecționezi către obiectivul cu adevărat dorit. De exemplu, o persoană când își limitează conștient timpul liber pentru a studia un subiect va deveni un profesionist mai bun în domeniul său. Acesta îi va oferi oportunitatea de a obține un post mai bun de muncă sau să înțeleagă mai bine lumea înconjurătoare. În orice caz, în schimbul timpul tău primești un lucru cu adevărat valoros, sau ceva ce va contribui la obținerea acestui lucru.

În restricțiile impuse se află secretul succesului și a oricărei realizări. Pentru a primi ceva e nevoie de a da ceva. Doar învățând să pierzi, vei primi. Iată de ce, tineretul făcut pe „bani gata” este atât de nefericit: deseori degradează, se droghează și chiar sinuciderile nu sunt rare. Ei, pur și simplu, nu au învățat să se limiteze și au primit totul de la părinți săi pentru ochi frumoși. Iar natura nu îndură lipsa de echilibru.

Concluzie

Capacitatea de a te limita este una din competențele de bază a unei persoane raționale. Asta este ceea ce ne diferă de animale, mintea capabilă la o planificare de termen lung. Instinctele de animal „gândesc” doar în termen scurt, vreau aici și acum. Omul, însăși, poate înțelege că limitându-se aici și acum, va primi apoi ceea ce îi este mai necesar și util. Omul poate înțelege că dacă acum se poate limita în ceva, apoi, într-un moment dat al vieții, va primi de două ori mai mult. Rațiunea ne dă posibilitatea să alocăm și să folosim foarte eficient resursele și energia lumii. Spre deosebire de restul animalelor, noi putem suprima natura noastră animală pentru a primi pe viitor mai multe beneficii. Și de ce să nu o facem? Pentru că e foarte greu să fii om, și nu animal. Pentru că în fiecare din noi există o cantitate diferită de rațiune, dar o cantitate mare de animal.

Învață-te să nu mănânci, atunci când ai posibilitatea. Învață-te să lucrezi, atunci când ai posibilitatea să te odihnești. Învață-te să nu cumperi lucruri de care nu ai nevoie cu adevărat. Învață-te să înduri durerea și restricțiile din această viață! În așa mod vei deveni mai puternic și mai fericit, pentru a primi ceva, trebuie ceva să dai. Cu cât mai mult vei da (limitezi), cu atât mai mult o să primești.

Prieteni, am ajuns la finalul acestui articol. Sper că ai avut puterea de caracter de a-ți limita timpul liber și a citit acest articol. Sper că ai remarcat ceva folositor. Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să-l distribui. Numai bine și fie forța cu tine!

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *